Maine!Ahh, maine va fi prea tarziu!

Lipsa asta de curaj de a-ti arata sentimentele, starea  tulburatoare de a incerca sa reflectezi ceea ce simti, idiotenia asta care se numeste frica…frica de nimic. Frica de a nu te expune in fata unui om pe care il consideri prieten, frica asta e o prostie. Teama asta devine ceva obisnuit si duce la regrete. Regretul ca nu ai putut sa-I spui cuiva cat tii la el, cat de mult inseamna pentru tine  e absolut naucitor.

Si cand esti la final, cand cel drag e dus…atunci te opresti si iti ceri explicatii. De ce nu i-am putut spune? Ce m-a impiedicat? Ce cataclism a facut asta? Raspuns: Idiotenia mea.Prostia omeneasca.

Si azi stau, doar stau…si

…Mergeam prin zapada spre un taxi. Voiam sa ajung acasa cat mai curand posibil. Imi era extrem de frig, aproape ca alergam. De doua zile o durere surda mocnea asupra inimii. Desi detest  taximetristii, dupa ce am gasit unul foarte enervant de zambitor l-am rugat sa ma duca acasa. Inainte de a ma urca in masina, o prietena veche ma striga. Stiu, aveam o fata somnoroasa si alba si nu aveam niciun chef de palavrageala,totusi m-am oprit. M-a luat intr-o imbratisare continua urmata de pareri de rau si in final a dat in plans. Sincer, imi era rusine, nu stiam ce sa fac. Taximetristul privea ca un depravat toata faza. Am calmat-o incercand sa inteleg cate ceva si a urmat : “Imi pare tare rau.Stiu. Stiu cat de bine te intelegeai cu el. Sa stii ca iti sunt alaturi.”Am privit in gol. Stiam  despre cine vorbeste, ea fiind un prieten comun intre mine si amicul meu. Doar doua cuvinte ma desparteau de adevar:”Dar cum?”, iar ea s-a alarmat apoi a incercat sa povesteasca” Aseara l-au scos de sub aparate.A intrat in coma dupa accident. Stii doar, ca avea un drum spre(..),a  intrat unu’ in el, un tir dublu fata de a’ lui”

…………….

Acum nu mai imi e frig, miroase a ceai si lamaie… A trecut foarte mult timp. Cartea din mana mea nu insemna nimic daca nu era de la el. Nu inteleg de ce nu i-am zis niciodata ca e un prieten bun, de nadejde si ca oricine ar fi fericit langa el. Nicio vorba buna macar. Nimic… M-a invatat ca oricand e loc de un cuvant dulce, de o apreciere, de un compliment. M-a invatat  sa gandesc in bine, sa fiu optimista si sa traiesc orice clipa ca si cum ar fi ultima. Dar tu?!