Dance with ... the ghost.

Sigur, inchisesem usa după mine înainte sa vad dezordinea din camera. Intr-un moment de furie am rupt hainele ce ma sufocau. Le-am aruncat in toata camera. Mi-am dat seama ca imi era rau si ca respiram la fel de greu. Poate aveam si putina febra dar… a fost o petrecere minunată. Un Revelion splendid in care am dansat!(va dati seama-eu-am-dansat-eu!).

            Poate ca nu am vreo poza, nici un numar de telefon, nici un id de la “Fantoma indragostita” (sa îi zicem asa). Cred ca am dansat absolut toata noaptea. Nu e vorba ca nu ma lasa ”Mr. Ghost”(pentru ca nu puteam sa gust din niciun fel de mancare), but recunosc imi placea. Daca ma gandesc mai bine incep sa am pareri de rau…pentru ca mi-a zis numele(chiar nu trebuia sa ne cunoastem). Da, bine. Imi promit ca nu am sa-l caut pe Google. Swear!

            Opinia mea, atunci, era cam ciudata. Poate prea ciudata. Sau febra ma dobora.Una din doua. Intr-o clipa , nu mai reuseam sa disting muzica, deci nici sa ma misc pe ritm(Oh shit!) dansam pe langa,iar cand am privit fantoma a si inceput un ras puternic.

            Misto’urile erau slavite cand veneam inapoi.

Ora 6 si ceasul ala de pe vreamea bunicii, pe aia ii urasc cel mai mult. A fost o balada rock gen “Private Investigation” de “Dire Straits” si dj’ul ori a adormit(pe un asemenea cantec…) ori a baut prea mult si …s-a oprit totul. Numai timpul trecea ca dementul.

 Five days later…

…..

            Tata:Stii, azi am fost sa platesc pentru seara de Revelion si mi-a zis patronul –Domnu….- ca l-a sunat de vreo doua ori un pustan pentru numarul tau de telefon si i-am zis domnului ca sa te intreb pe tine mai intai daca il dai sau nu” Culoarea racului era prea putin rosiatica fata de culoarea obrajilor mei. Ma tot gandeam daca chiar cu tata vorbeam…

            I-am soptit intr-un final “ Spune-I ca nu are rost sau te rog, fa cumva sa uite”.

Sunt sigura ca am exagerat cu situatia asta dar sincer, cred, ca sunt inca constienta ca am facut ceva util .

P.S.  Nu pentru mult timp!