CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

marți, 28 decembrie 2010

Maine!Ahh, maine va fi prea tarziu!

Lipsa asta de curaj de a-ti arata sentimentele, starea  tulburatoare de a incerca sa reflectezi ceea ce simti, idiotenia asta care se numeste frica…frica de nimic. Frica de a nu te expune in fata unui om pe care il consideri prieten, frica asta e o prostie. Teama asta devine ceva obisnuit si duce la regrete. Regretul ca nu ai putut sa-I spui cuiva cat tii la el, cat de mult inseamna pentru tine  e absolut naucitor.
Si cand esti la final, cand cel drag e dus…atunci te opresti si iti ceri explicatii. De ce nu i-am putut spune? Ce m-a impiedicat? Ce cataclism a facut asta? Raspuns: Idiotenia mea.Prostia omeneasca.
Si azi stau, doar stau…si

…Mergeam prin zapada spre un taxi. Voiam sa ajung acasa cat mai curand posibil. Imi era extrem de frig, aproape ca alergam. De doua zile o durere surda mocnea asupra inimii. Desi detest  taximetristii, dupa ce am gasit unul foarte enervant de zambitor l-am rugat sa ma duca acasa. Inainte de a ma urca in masina, o prietena veche ma striga. Stiu, aveam o fata somnoroasa si alba si nu aveam niciun chef de palavrageala,totusi m-am oprit. M-a luat intr-o imbratisare continua urmata de pareri de rau si in final a dat in plans. Sincer, imi era rusine, nu stiam ce sa fac. Taximetristul privea ca un depravat toata faza. Am calmat-o incercand sa inteleg cate ceva si a urmat : “Imi pare tare rau.Stiu. Stiu cat de bine te intelegeai cu el. Sa stii ca iti sunt alaturi.”Am privit in gol. Stiam  despre cine vorbeste, ea fiind un prieten comun intre mine si amicul meu. Doar doua cuvinte ma desparteau de adevar:”Dar cum?”, iar ea s-a alarmat apoi a incercat sa povesteasca” Aseara l-au scos de sub aparate.A intrat in coma dupa accident. Stii doar, ca avea un drum spre(..),a  intrat unu’ in el, un tir dublu fata de a’ lui”
…………….
Acum nu mai imi e frig, miroase a ceai si lamaie… A trecut foarte mult timp. Cartea din mana mea nu insemna nimic daca nu era de la el. Nu inteleg de ce nu i-am zis niciodata ca e un prieten bun, de nadejde si ca oricine ar fi fericit langa el. Nicio vorba buna macar. Nimic… M-a invatat ca oricand e loc de un cuvant dulce, de o apreciere, de un compliment. M-a invatat  sa gandesc in bine, sa fiu optimista si sa traiesc orice clipa ca si cum ar fi ultima. Dar tu?!

luni, 20 decembrie 2010

Trenul.


A fost un somn lung , imbâcsit de vise si frământări. M-am zvîrcolit chinuită de obscuritatea peisajului. Minţeau toţi că e aşa de perfect , deşi era grotesc.  Murmuram şi tremuram. Voiam să mai visez, să văd ce se întamplă, cât de nedemni pot fi cu mine…
Începutul  unei  noi vieţi m-a orbit şi mi-a ridicat perdeaua de pe retină, abia atunci m-am trezit. Abia atunci am fost capabilă să mai cred in mine. Atunci am strigat răstit:” Unde eşti?”deşi nu te voiam deloc. Câtă armonie!  Nu mă vei mai prinde, nu de data asta. Sunt alta. Nu am alergat atâta ca sa fug de tine. Am prins trenul către altă viaţă, iar in gară erai numai tu.  Însa m-am îndreptat  către  eterna monotonie, umplând  toate cavitaţile numai cu tine.
Te-am luat cu mine peste tot. Te-am plimbat pe străzi înguste si pustii, neplictisit fiind de indiferenţa mea. Vorbeai despre orice, fără să întrebi nimic.  Doar priveam prin tine înţelegând totul. Şi trenul continua să meargă…Biletul l-ai luat tu . În mersul lui nebun  distingeam o singură voce.
   Compartimentul  era groaznic de călduros şi în fiecare tunel în care intram închideam ochii si te regăseam lângă mine. Trenul oprise. Am coborât în neant, dar tu….Tu tot in gara din care am plecat ai rămas.

luni, 13 decembrie 2010

Negrul.



             Te-ai spart de o stanca si te-ai inecat in mare. Ai inghitit toata nebunia si ura oamenilor, toata marea aia de ura, invidie si gelozie. Nu ai reusit sa te redresezi, ai continuat sa te umpli de salbaticia lor. Ti-a placut asa de mult incat te-ai transformat in altceva, o materie fara continut, absolut goala si scarbita de ea insasi.
             Nu te vei intoarce, totul te tine legat de ei. Vei progresa in mizerie, miscarea nebuna in jurul nimicului ce impune libertatea de constiinta. Ai uitat de dependenta de a iubi, de a fi fericit, de a crede, de a cauta, de a te opri si de a fugi din nou, de a fugi de ei.
             Prins in jocul lor demential niciodata nu te voi recupera din neant. M-am trezit cautandu-te prin cadavrele indragostite de reflexele mecanice, involuntare de atatea ori. Nechibzuinta ta nu-mi da voie sa te gasesc, nu ti se permite sa invi din mapamondul umilintei si sa ma strigi. Pur si simplu, nu se cuvine.
             Nu ma voi plictisi nicicand sa rascolesc peste tot dupa tine, dar niciodata nu ma voi ineca in nefiinta. Insa te implor dezmeticeste-te si alearga din nou in lumea mea, fugi singur si canta, om pierdut in dezarmonia masinaliceasca a suflarii umane.
              

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Unwritten words.

                 Ce sunt eu? O da,un om. Stai, de fapt am idealuri...Deci un om cu idealuri. Nu este o definite pentru Mine, inca. Cred cu tarie ca exista o definitie pentru fiecare. Dar pentru cuvantul "om " trebuie sa existe o definiţie concretă: OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.
                Ei bine, eu nu sunt de acord. Practic e foarte ok, dar termenul de "om" cred ca e învechit.  Blocurile si casele noastre sunt extensii ale pielii, maşinile sunt extensii ale picioarelor noastre, telefoanele sunt extensii ale urechilor etc. Corpul e inlocuit de invenţii, peste invenţii.          
             Mie îmi mai rămîne sufletul care momentan nu e devorat de vreo invenţie umana.