A fost un somn lung , imbâcsit de vise si frământări. M-am zvîrcolit chinuită de obscuritatea peisajului. Minţeau toţi că e aşa de perfect , deşi era grotesc. Murmuram şi tremuram. Voiam să mai visez, să văd ce se întamplă, cât de nedemni pot fi cu mine…
Începutul unei noi vieţi m-a orbit şi mi-a ridicat perdeaua de pe retină, abia atunci m-am trezit. Abia atunci am fost capabilă să mai cred in mine. Atunci am strigat răstit:” Unde eşti?”deşi nu te voiam deloc. Câtă armonie! Nu mă vei mai prinde, nu de data asta. Sunt alta. Nu am alergat atâta ca sa fug de tine. Am prins trenul către altă viaţă, iar in gară erai numai tu. Însa m-am îndreptat către eterna monotonie, umplând toate cavitaţile numai cu tine.
Compartimentul era groaznic de călduros şi în fiecare tunel în care intram închideam ochii si te regăseam lângă mine. Trenul oprise. Am coborât în neant, dar tu….Tu tot in gara din care am plecat ai rămas.
11 impresii:
deci...Ioana..m-ai facut sa plang...iubesc postarea ta :X
esti o capodopera rapusa de lumina ochilor mei si nici macar tandra seara de mai cu mireasma ei de tei nu o poate intuneca.
privesc adinc spre amintiri si as vrea sa te regasesc intre ele,insa traiesc o iluzie.
incerc sa trec peste clipa amara si ramin fara sperantza zimbetului tau.tu nu mai vii...te astept pe peronul cursei zilei de ieri ,
desi am bilet pentru cea de miine.vreau sa zbor ,dar aripile-mi sunt la tine ,la fel si gindul.
m-ai lasat schilodit in mijlocul unui pustiu de stele.
am doar o bucata de suflet,o mare de nisip arzator si nici o lacrima.
am sa zac aici pina cind va veni vremea ca vintul sa-mi sufle existentza.
nu imi e frica de acea clipa ,dar imi e de tine.
am nimik din ce nu as avea nevoie,ma hranesc cu atingerea ta.delirez...curaj.
mie foame...
Nimeni nu poate sa-ti raneasca amintirile. Crede-ma. Am ramas aceasi. Sunt tot pe peronul vietii, dar luminile trecutului te orbesc si nu ma poti vedea, dar sunt acolo, aceasi, mereu.
Am de gand sa-ti fac jocul falsei identitati...iar tu...tu decizi pana cand, "mister x". Pana cand esti cine vrei sa pari?Pana cand pari ceea ce vrei sa fii?
Despre ce peron al cursei de ieri vorbesti?
Crezi ca trenul nu se poate intoarce?
Si cine esti? Despre ce frica imi vorbesti?
ochilor mei nu le este cunoscuta umbra ta.Nu joc o falsa identitate ci doar una ivita aici din simpla coincidentza dupa un search pe google pentru trairi exprimate in litere,nu iti cunosc postarea doar ca ma atras din prima si astea au iesit fara sa le fi putut tine friu,
poate ca as sta cu tine pe peron, doar ca nu-l cunosc care...Victor imi zice incitat de cunostintza:)
Poate primavara iti va face cunostinta cu umbra mea si peronul teilor infloriti.Pentru ca... ce e mai frumos decat parfumul vietii disperat de goana fericirii?!
nu as vrea sa astept pina la primavara viitoare,pentru ca prea valoros e timpul si ireturnabil,pot sa-ti aflu indentitatea?!
Ioana si atat.
ce dragutz
iata ca a mai trecut un an,si o noua mireasma de tei cu aceeasi aroma s-a ivit din valurile amintirilor...
Nu imi vine sa cred ca inca nu ai uitat. Si iti multumesc pentru asta...
Trimiteți un comentariu