Încă îi simt căldura corpului şi mână peste ureche, peste păr acoperind urletele şi liniştea. Plouă... Şi acum plouă, dar nu mai e la fel. Nimic nu mai e. Fericirea unui om nu are limite, dar ştiu şi pot să jur că pentru mine a avut limita infinitului. Sufletul cald mereu se pierde şi pot să-i simt mirosul, aşa cum încă mai crede şi el, dar îl va uita...Cu siguranţă. Încearcă mereu să mă mintă.
Ştiu că parfumul se va pierde într-o zi la fel ca amintirea,iar atunci perna va fi străbătută de firicele de lumină peste forma capului dar simt că într-un moment va fi mult prea târziu. Soarele îşi va ţine promisiunea de veacuri şi va apărea, dar acum va fi ceva monoton. Parcă şi privesc... Mâna inertă pe cearceaf, privire spre capătul patului, lumina de dimineaţă, căldură, frig,insomnii şi gânduri mult prea goale de el, de noi.
Şi prin ceaţă şi fum mai văd scanteiele focului de tabără. Şi când închid ochii. Şi când strig. Şi când dorm. Oriunde. Erau stele, era foc, era ploaie, erai tu...
Ştiu că parfumul se va pierde într-o zi la fel ca amintirea,iar atunci perna va fi străbătută de firicele de lumină peste forma capului dar simt că într-un moment va fi mult prea târziu. Soarele îşi va ţine promisiunea de veacuri şi va apărea, dar acum va fi ceva monoton. Parcă şi privesc... Mâna inertă pe cearceaf, privire spre capătul patului, lumina de dimineaţă, căldură, frig,insomnii şi gânduri mult prea goale de el, de noi.
Şi prin ceaţă şi fum mai văd scanteiele focului de tabără. Şi când închid ochii. Şi când strig. Şi când dorm. Oriunde. Erau stele, era foc, era ploaie, erai tu...
