CLICK HERE FOR BLOGGER TEMPLATES AND MYSPACE LAYOUTS »

marți, 25 ianuarie 2011

Dorință înfrigurată

            "Progresam si uitam sa fim fericiti..

ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreasca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."



















Dorul de “Vama Veche”. Dorul de Tudor Chirila. De vechiul Tudor Chirila. De muzica aia nebun de “dumnezeiasca”, versurile cuprinse intre infinitul extazului si Marea Neagra.  Dragostea dintre pamant si apa sau lupta dintre doua elemente primordiale  a creat niste fiinte, cum sa va spun…hidoase si incomplete spiritual.
Asa…Imi mai este dor de plecarile nebune, nestiind incotro ma indrept. De inimi ticnite, care bat necontenit, care se gasesc oriunde si oricand, de inimi absolut calde, puternice si inflacarate. Inimi care nu au atins dorul ce il simt. Inimi inconstiente de focul ce il detin.
Inca mi-e dor…De nimicul din tot. De primavara. Sa alerg prin parfum naucitor de viata. Sa simt muzica impletita prin vene si artere. De imbratisari reci. De meschinatatea sudorii de iarba. De grotescul amintirii…a unei alte vieti.
Dar inca mi-e teama de apus. Si mi-e dor de un nou rasarit!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Coruptibilii.

            “Bai, de ce esti impotriva mea? Hai, spune!” Nimic. Tacere, dar totusi ura. Nu e numai unul… Te distruge pana nu va mai ramane nimic din tine, dar absolutamente nimic. Iti manipuleaza orice speranta, orice urma, ramasita spulberand-o in mii de bucatele atunci cand iti spune:”Nu, tu nu esti bun! Am nevoie de persoane capabile. Persoane care fac performanta”
            Acum,( ca si asa gandesc “la rece”) imi spun: “Wtf(Pe romaneste:Ce naiba!), mademoinselle asta crede ca nu ii pot face fata. Stii ce? Se inseala amarnic. Habar nu are.” E pura jignire, in fata.  Crede ca ma poate anihila oricum vrea ea. Mi-e lehamite. Pentru mine e o noua provocare, iar pentru ea o noua piedica, pana se rupe si scripetele cu tot cu parghie.
            Bun si sa zicem(prin absurd) ca ar fi singura situatie de genul dar… sa fii elev te duce in fata unor chestiuni ce nu tin de tine ci de incompetenta lor in cadrul cooperarii cu invataceii astia mici si prosti. Si vin exemplele dintre care cel mai al naibii e unul si mai al naibii( am vorbit asa pentru ca despre injurii este si vorba).
            Ca profesor de franceza ai datoria , ca oricare dintre cadrele didactice, sa iti predai materia. Fiind 15 ianuarie, in memoria marelui poet national Mihai Eminescu, a decis sa vorbim despre el la franceza. Mentionez “madame” e o femeie desteapta, mai ales in domeniul ei, doar ca de la Eminescu am ajuns la religie. Si uite cum, asa ca dintr-o pocnitura de degete, pe romaneste si din spusele dansei:”Am dat dracului tot” si agheasma si preotii si am devenit cu totii boi si vaci.
Nu stiu cum se face ca imediat am avut ora de religie. Revoltati i-am povestit profesoarei antecedentele. Se intamplase la vreo vineri.
            Luni am aflat de discutia dintre cele doua profesoare, la care bineinteles noi am cazut vinovati pentru ca si prin urmare :de ce am vorbit despre franceza la ora de religie. Nu are nicio noima. Intre timp aflase si D-na Directoare de incident ,prin intermediul unui tata si parinte ingrijorat, si iar nu stiu cum se face ca am avut o ora si cu dansa. A intrat in clasa si au inceput reprosurile ca de ce am anuntat parintii, ca ea e cea la care trebuia sa apelam prima data.
Asa… a terminat cu asta si a inceput cu impartirea lucrarilor la testul pe care il dadusem. Am observat cu stupoare ca notele erau modificate recent si greselile erau minore sau chiar deloc.Punct.
            Ramane asa pana acum pentru a-mi da seama ca invatamantul e doar un interes, chiar politic, si a ramas comunist cu toate ca acum facem religia. In rest noi, astia micii, care credem in Cel de Sus, invatam ca suntem prosti sau , dupa cum spunea madame:”niste bovine”  daca o facem.
            Deci concluzia: noi astia micii si prostii, la educatia noastra, contribuie persoane specializate in “orice domeniu”(inclusiv religie), care isi spun opiniile cu referire la orice, care ne pot face in toate felurile si care ne spun ca Scoala e mama si tata, ca la ea trebuie sa apelam prima data. Sa ii credem? Oare?
            Si daca e asa, atunci de ce sunt atatea cadre didactice? Ca doar unul le stie pe toate, nu avem nevoie de mai multi pe o singura clasa. Si de ce mai avem nevoie de parinti? Ca doar prima data la profesori apelam. Stai ca acum mi s-a aprins un beculet deasupra capului: Parintii dau banii pentru fondurile scolii. Pai nu? Au si ei un rol in toata afacerea asta mizerabila.
            Si totusi dreptatea s-a dus si odata cu ea si diplomatia. Dar e o nimica toata pentru ca in locul lor au venit interesele. Cat de mult pot sa urasc eu asta-interesul.
            E o situatie care pur si simplu ma depaseste din toate punctele de vedere, dar mai ales ma distruge psihic… Unde e democratia? Sau ea nici macar nu exista?

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Dance with ... the ghost.

Sigur, inchisesem usa după mine înainte sa vad dezordinea din camera. Intr-un moment de furie am rupt hainele ce ma sufocau. Le-am aruncat in toata camera. Mi-am dat seama ca imi era rau si ca respiram la fel de greu. Poate aveam si putina febra dar… a fost o petrecere minunată. Un Revelion splendid in care am dansat!(va dati seama-eu-am-dansat-eu!).
            Poate ca nu am vreo poza, nici un numar de telefon, nici un id de la “Fantoma indragostita” (sa îi zicem asa). Cred ca am dansat absolut toata noaptea. Nu e vorba ca nu ma lasa ”Mr. Ghost”(pentru ca nu puteam sa gust din niciun fel de mancare), but recunosc imi placea. Daca ma gandesc mai bine incep sa am pareri de rau…pentru ca mi-a zis numele(chiar nu trebuia sa ne cunoastem). Da, bine. Imi promit ca nu am sa-l caut pe Google. Swear!
            Opinia mea, atunci, era cam ciudata. Poate prea ciudata. Sau febra ma dobora.Una din doua. Intr-o clipa , nu mai reuseam sa disting muzica, deci nici sa ma misc pe ritm(Oh shit!) dansam pe langa,iar cand am privit fantoma a si inceput un ras puternic.
            Misto’urile erau slavite cand veneam inapoi.
Ora 6 si ceasul ala de pe vreamea bunicii, pe aia ii urasc cel mai mult. A fost o balada rock gen “Private Investigation” de “Dire Straits” si dj’ul ori a adormit(pe un asemenea cantec…) ori a baut prea mult si …s-a oprit totul. Numai timpul trecea ca dementul.


 Five days later…
…..
            Tata:Stii, azi am fost sa platesc pentru seara de Revelion si mi-a zis patronul –Domnu….- ca l-a sunat de vreo doua ori un pustan pentru numarul tau de telefon si i-am zis domnului ca sa te intreb pe tine mai intai daca il dai sau nu” Culoarea racului era prea putin rosiatica fata de culoarea obrajilor mei. Ma tot gandeam daca chiar cu tata vorbeam…
            I-am soptit intr-un final “ Spune-I ca nu are rost sau te rog, fa cumva sa uite”.
Sunt sigura ca am exagerat cu situatia asta dar sincer, cred, ca sunt inca constienta ca am facut ceva util .

P.S.  Nu pentru mult timp!