Schiță pentru infamie.

            E o poveste tipica epocii in care traim. E deja plictisitoare si daca privesc mai atent, cred, ca aproximativ toti blogger-istii au tratat acest subiect nonconformist. Eu il iau ca atare pentru a-mi da seama (again, de altfel) ca chintesenta in aceasta situatie e "esenta" moderna a gandirii (in)umane.

            Minciunile pot fi atat de frumoase. Perfidia oamenilor insa e oribila. E dezgustatoare desi ne mintin cu atata dragoste, astfel incat ne incredem in tot. Fara sa ne mai dam seama de acea scarba si de acea minciuna, ticalosia devine atat de reala, incat negam negatia. E o pshiologie inversa, care schimba omul , care il face sa nu recunoasca nimic pentru ca lui i se pare ca e perfect normal sa-ti inseli aproapele, prietenii si practic, apoi, sa te inseli pe tine insuti. 

            Face parte din viata cotidiana, e chiar un nimic pentru unii dintre noi : sa minti cu atata placere pe oricine, sa te "folosesti" inuman de prietenii increzatori in tine ca in final sa-ti faci altii pentru a ajunge la scopul dorit si toate astea doar utilizand arma unei minti bolnave-minciuna. O minte incapabila sa-si recunoasca faptele care au distrus atatia oameni. O minte goala de resentimente si regrete si plina de nascociri care-mai-de-care. Minte care supravietuieste prin grosolania sa de a naste noi inventii raufacatoare si care se ascunde dupa lacrimile false si vorbele dulci de "pareri de rau" la fel de neadevarate.

             De cate ori nu stii cu ce ai gresit tu, de atatea ori "Cel din umbra"(a.k.a. Domnul/Doamna prieten/a "Eu-nu-gresesc-cu-nimic") te indulceste prin gesturi perfide si vesnicul "Lasa ca te iert", desi el a gresit.

             Teoretic, pentru a recunoaste acest nemernic, sa stii ca e ala care iti spune de cele mai multe ori "Vai, prietena mea cea mai buna","Sisteru' meu" sau "Prietenia noastra e pretioasa si nu vreau sa o pierd" sau " Cel mai important e ca esti prietena mea cea mai buna". Se observa usor ca "a calacat peste cadavre" in cel mai rau caz, si ti-a eliminat cu adevarat cei mai buni prieteni pentru a da imaginii sale o eticheta super-buna.

          Stii ce zic eu? Trebuie, in primul rand, sa ne incarcam cu o doza de placiditate si pura detasare, apoi sa folosim armele impotriva lor, a lumii perverse. O lume in care "ne luam unul dupa altul",mai ales in acest subiect. Daca e asa, atunci preferi sa fii unul dintre ei?