Ultimul răsărit.

 Nu îmi mai amintesc nimic. Îți ascult pasul. Tare mult aș vrea să nu existe vreo altă cale, pentru că mi-e teamă de greșeală. Vreau să urmez doar un singur drum. 

  Ești la prezent, de asta, pentru mine amintiri nu mai sunt. Poate că într-o zi vei lua de mână pe altcineva, sau poate că eu voi face același lucru, dar cu siguranță, amândoi ne-am fi dorit să nu fie răsfirate prin aer decât mâinile noastre. Doar asta mă face să zâmbesc. Nu îmi imaginez un alt munte cu noi în asfințit, decât cel mai înalt val al mării la răsărit.
  Străpung toate sentimentele de până acum.Am privit spre tot ce-i vechi. Las toate amintirile în toamna asta târzie, de care mă desparte doar un geam aburit , dar dincolo de el mă așteaptă ceaiul cald și postul de demiurg al unei noi lumi cu tine.